Durere seaca si rece
Spre viata incet ce va trece
As vrea sa te simt, sa te-ating
Dar de-acum vad… toate se sting…
Si tu ai uitat sa iubesti
Si clipa mai greu s-o gasesti
Dar poate timpul va tine cu noi
Si maine vom chiar si… doi…
Trecutul nu pot sa-l mai schimb
Cu toate acestea fiind
Pot doar sa-ti spun ce gandesc
Si-ncet mai apoi sa… iubesc…
Am inceput sa scriu din nou, sa scriu si sa-mi utilizez condeiul tristetii infinite, durerii frunzelor de arama si ruginei sufletesti. Da, scriu. Scriu sa ma exteriorizez, in dorinta secarii chiar si a ultimei lacrimi scurse pe obrazul meu rumen, in amintirea ultimei raze dulci de soare. Dezamagire. Dezamagire crunta am aflat, am trecut prin toamna si ploi reci si dese si mai apoi, am scufundat corabia viselor mele, m-am imbatat in parfumul lor si am dat pe gat ultima licoare a durerii sale. As vrea sa pot schimba totusi ceva. As vrea sa pot preface pulberea rece si neagra cotidiana in bunatate si stropi de fericire in suflet. As putea… nu! Viata m-a lovit prea des pe nepregatite, atat de des incat am uitat sa simt, sau sa cred… am uitat, pur si simplu. Am uitat, atat de simplu si in mod banal, asa cum uita oamenii de fetele triste intalnite zilnic la metrou. Noi nu privim cu sufletul, ori in durerea lor si nici in problemele vietii. Privim cu mult tupeu inainte si ne lasam acaparati de tot ce doare. Putrefactie. Adjectiv descriind toamna, atat de dulce durere. Asa descriem si sufletul nostru in actualitatea zilei… de maine, ieri si chiar azi. Si totdeauna.
Cred ca am uitat sa iubim. Si aici nu ma refer la simple vorba risipite in cadrul unui cuplu de tineri… ma refer la acel sentiment pur ce se naste o data in viata pentru a rezista timpului si provocarilor date de greutatile vietii. Cati dintre noi mai stim sa iubim? Cati dintre noi mai simtim viata cu adevarat? Am uitat… Integram atat de mult problemele, obsedati de acea solutie fixa si clar data de ecuatie, incat uitam mai apoi cat de importanti au fost pasii facuti. Si apoi, prietenia, acea legatura ce ar trebui sa existe pentru o vesnicie… e doar o alta frunza a unui copac singuratic.
Copac singuratic, de ce? De ce in fiecare an arunci cu brutalitate frunzele tale reci si moi, cand ele revin mereu? Revin ca durerea, ca un urmaritor de care nu poti scapa orice ai face, ca o iubirea imposibila. Da, iubire. Iubirea ese elementul central al vietii noastre, in jurul caruia orbiteaz de cele mai multe ori fericirea deplina. Ne nastem din iubire, dar mai apoi incheiem ciclul vietii noastre in mod brutal de cele mai ulte ori, acumuland durere si ura si distrugand acel frumos ce ne-a fost dat de catre parintii noi atunci cand ni s-a dat sansa sa vedem lumina acestei lumi.
Ne seaca sufletele… ne seaca si ne dor, ne chinuiesc. E ca si cand as scrie cu durere si fericire in acelasi timp si in acelasi loc. Dar stai… oare asta fac si eu, caci e mai simplu? Nu… sau da… e doar un joc de cuvinte. Pana la urma viata nu este numai lapte si miere, e doar un mit. Iar eu acum simt durere. Durere cruda. Durere rece. Urasc si iubesc.
Scriu doar sa ma exteriorizez… voi fi oare “auzita”?
“Mona Lisa” lui Leonardo da Vinci a avut la origine gene si sprancene, care au fost sterse de-a lungul timpului din cauza restaurarilor, potrivit unui cercetator francez care a scanat celebrul tablou, informeaza BBC.
Cercetatorul Pascal Cotte a mai descoperit ca Da Vinci s-a razgandit la un moment dat asupra pozitiei a doua degete de la mana stanga a Mona Lisei, ca fata acesteia era la origine mai lata si ca zambetul ei era mult mai expresiv. Cotte si-a expus descoperirile la complexul Metreon din San Francisco, Statele Unite.
Cercetatorul a petrecut peste 3.000 de ore pentru a analiza datele scanarilor pe care le-a realizat la laboratorul Muzeului Luvru in urma cu trei ani. Cotte, de profesie inginer, a efectuat analize cu senzori, cu infrarosu si ultraviolete si a reusit astfel sa realizeze o fotografie digitala de 22 de gigabiti. Aceeasi fotografie indica faptul ca Mona Lisa tine in mana o patura care nu se mai vede cu ochiul liber.
Cotte a mai spus ca analiza sa a scos la iveala ceea ce el crede ca erau culorile originale ale tabloului, tonuri de bleu si alb. In prezent, tabloul include nuante de verde, galben si brun puternice. “Cu doar o fotografie poti intelege faptul ca Leonardo a fost un geniu”, a spus Cotte.
Cotte a mai realizat fotografii de rezolutie inalta a peste 500 de tablouri, printre care se numara lucrari de Van Gogh, Brueghel, Courbet si alti maestri europeni.
Sursa: Descopera
Fotografiile postate pe Facebook pot fi accesate chiar si la trei ani dupa ce utilizatorii credeau ca le-au sters definitiv, a recunoscut compania fondata de Mark Zuckerberg.
Reprezentantii retelei de socializare recunosc ca multe fotografii postate în trecut n-au fost sterse de fapt de pe servere, ci doar ascunse. Ele pot fi accesate în continuare cu ajutorul unor link-uri directe, problema înca din 2009 însa reprezentantii Facebook n-au rezolvat-o si promit s-o faca în curând.
